VLADCHIRITA.COM
Este dimineață. Cele trei personaje își încep ziua: se spală pe dinți, mama strecoară un măr în ghiozdanul fiicei lor, Frida, înainte ca aceasta să plece la școală. Își organizează ziua, stabilesc cine va face cumpărăturile și cine o va lua pe Frida de la școală. Seara, despachetează cumpărăturile, iau masa, fac temele și savurează biscuiți și cafea pe canapea.
O nouă dimineață. Aceeași rutină – și totuși, ceva s-a schimbat. Drumurile se surpă, împiedicând-o pe Frida să ajungă la școală. Tatăl se confruntă cu o criză neașteptată la muncă, care îi amenință cariera. Mama își pierde slujba și, odată cu ea, orice direcție în viață.
Totul culminează cu o explozie. În depărtare, o casă arde. Cei trei aleargă să ajute, ca și cum ar încerca să salveze nu doar pe ceilalți, ci și propria lume aflată în colaps.
Dimineața, când se întorc acasă, găsesc în fața ușii o cutie cu ajutoare umanitare, plină cu mâncare. Se așază la masă și mănâncă în tăcere, punând, parcă, bazele unei noi rutine, într-o lume distrusă.
Un război, un dezastru natural sau poate o criză invizibilă distruge lumea exterioară, iar ecourile acestei destrămări se infiltrează tot mai adânc în relațiile celor trei. Ceea ce la început pare o repetiție absurdă, aproape comică – atât de caracteristică stilului lui Fredrik Brattberg – se transformă treptat într-o neliniște profundă și apăsătoare















